Am văzut azi ceva, care mi-a plăcut foarte mult. Mi-am zis: de ce să nu încerc și eu să fac ceva asemănător?
Puteți prelua și voi ideea, dacă vreți. Sunt convinsă că mulți dintre voi veți face o treabă mult mai bună ca mine.
Eu m-am jucat un pic, de fapt am adaptat originalul și iată ce mi-a ieșit:
Sunt proastă și urâtă și nu merit fericirea
Degeaba încerci să mă convingi că,
Deoarece sunt deșteaptă și frumoasă
Fericirea mi-e la îndemână
Dar adevărul e că,
Eu aleg să mă privesc cu inima
Prin ochii deznădejdii și ai urii.
În zadar îmi spui, să mă privesc mai atent
Răspunsul nu se găsește doar în oglindă!
Mie sufletul îmi șoptește:
Că nu există nimic bun în mine
Că eu sunt doar tristețe
Când tu îmi spui toate acestea
Eu devin mică și neputincioasă
Deși binele din mine m-ar pune să-mi repet,
Sunt frumoasă și deșteaptă și pot fi fericită
Însă eu știu că,
Sunt proastă și urâtă și nu merit fericirea.
(ACUM CITEȘTE DE JOS ÎN SUS)
Ce părere aveți? Încercați și voi? 🙂
La mulți ani, Constantin și Elena!
Acesta este originalul:
O carte nescrisă 
Interesanta „ciorna” !
Toate femeile din lume sunt frumoase, când îsi cunosc identitatea,fie înalte, sau mignone, mai siluete sau chiar grase, esential e sa nu îsi piarda luciditatea si …feminitatea ! 🙂
O zi minunata, binecuvântata, draga Mona !
ApreciazăApreciază
Foarte bine ţi-a ieşit! Mi-a plăcut mult! Oare nu aşa se întâmplă şi cu oglindirea noastră-n ochii celorlaţi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! 😊 M-am distrat un pic.
E o discuție lungă și frumoasă asta! Se întâmplă uneori, depinde de noi, de ochii în care privim, de ce reflexie suntem capabili să percepe….vai de multe!
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii se autodistrug si eu sunt exemplul perfect
Deci lasa-ma cu prostiile de genul:
Viata este fumoasa, iubirea exista si universul e viu
Purul adevar este ca
Nimanui nu-i pasa de celalalt
Nu cred ca printre oameni
Stelele stralucesc pe intuneric
Deci, de acum, in zile grele o sa imi amintesc ca
Gandesc gresit si nu fac nimic bine, oricat as incerca
Caci ascultandu-mi vocea din suflet nu am auzit niciodata ca
Sunt armonie si imprastii lumina
Distrug cu adevarat tot ce ating
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimeni din jurul meu nu a crezut ca
Furtuna din mine se poate opri
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am publicat din greseala prima parte fara sa scriu ultimele doua versuri. Le-am lasat dedesubt.
Mersi pentru inspiratie!
O seara frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos! V-am zis eu că o să vă descurcați mult mai bine ca mine 😊
Mulțumesc că te-ai lăsat condusă de inspirație!
O seară minunată să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mona, eu nu cred ca e bine sa zici ca m-am descurcat mai bine. Pana la urma, fara ideea ta, nu s-ar fi nascut niciodata poemul asta intr-o pauza de jumatate de ora. M-a relaxat sa-l fac, m-a eliberat de griji . 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur! Dar ai avut inspirație și asta m-a încântat 😊
O seară liniștită îți doresc!
ApreciazăApreciază
Frumoasa ” joaca” ta 🙂 M-a facut sa ma gandesc la jocul acela de oglinzi dintr-un tub… caleidoscop ? parca asa se numea 🙂 Seara minunata, Mona !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 😊 La fel și tie!
ApreciazăApreciază
Ce frumos! Mi-a plăcut mai mult de jos în sus. Când am citit-o prima oară aşa firesc cum se citeşte îmi venea să te cert. Acum te pup.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! M-am jucat un pic. Nu am deloc îndemânare în versuri, nici măcar la cele cu rimă albă 🙂
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană