Pași

Am intrat în lumea Pașilor cu multă curiozitate și nerăbdare. Aveam o idee despre drumul pe care îl voi parcurge, cel puțin așa credeam. Dar, pagină cu pagină, pas cu pas am realizat că o carte se trăiește atunci când o citești întreagă. Nici un fragment nu îți poate reda cu adevărat atmosfera reală.

Em Sava și Axel ne oferă o poveste de dragoste. O poveste de viață. Un drum al autocunoașterii și al curajului, conturat de o iubire neașteptată și surprinzătoare.

Pași… a fost descrisă în nenumărate rânduri, ca o carte scrisă la patru mâini. Doi autori, două stiluri diferite, construind împreună și separat cele două personaje: Nicole și Alex. Vreau să vă povestesc ceva, pentru a mă face mai bine înțeleasă. Pe vremea când studiam pianul, îmi doream nespus să ajung să cânt împreună cu profesoara mea. Era un adevărat privilegiu să fii tu, cel ales pentru a susține un concert la patru mâini. Aveai nevoie de talent, disciplină și un simț aparte al partiturii. Nu am avut această șansă, nu în concert. Nu am fost așa de bună.

De ce v-am povestit toate acestea? Deoarece vreau să vă rog să vă imaginați că ascultați opera voastră preferată, cântată la pian de doi pianiști talentați. Vreau să vă rog, să vedeți fiecare notă de pe portativ, să urmăriți mâinile celor doi cum ating claviatura, cum se iau la întrecere și se completează în cea mai frumoasă mângâiere, fără să se atingă. Faceți, vă rog, acest exercițiu de imaginație, lăsați-vă legănați de acorduri, solfegii, note atinse exact atunci când trebuie, trăiți muzica.

Ați făcut-o? Dacă da, atunci ați înțeles ce sentiment vă va oferi cartea Pași.

Cei doi autori se completează firesc și urmărind aceeași partitură, fiecare își creionează povestea. Ai senzația că au puterea de a ieși din pagină pentru a te îmbrățișa cu cuvintele lor. Că îi cunoști de-o viață. Am trăit iubirea celor doi eroi, o iubire contemporană și veche de când lumea. Am zâmbit, am anticipat, am sperat. Un stil lejer, neîncărcat și plin de emoție.

Pas cu pas, am ajuns la sfârșit sau mai bine spus, la început. Începutul unei noi vieți, pentru amândoi. Autorii au hotărât să ofere un sfârșit deschis. Așadar, am ales să mi-l scriu pe al meu: Nicole și Alex își continuă iubirea, construindu-și o viață împreună, recunoscând zi de zi fericirea și bucurându-se de ea…

Vă recomand, cu toată inima cartea Pași. Dovada clară că talentele există și că o poveste de dragoste este nemuritoare.

P.S. A citit-o și mami. Părerea ei: Da, uneori viața nu e cum te aștepți și încep și eu să învăț că uneori e bine să ai curaj să trăiești. Frumos! Nu mi-aș fi dat seama că sunt doi autori, s-au completat atât de firesc. 🙂