De(spre) mine, înspre voi

Literatura ca utopie

V-ați întrebat vreodată ce anume face o carte să fie una bună? Sau ce stil de scriitură vă atrage mai mult? De ce o carte place unora și altora nu? Ei bine, eu m-am întrebat de multe ori și se pare că nu am fost singura.
De aceea, a luat naștere Literatura ca utopie, un blog colectiv. Este practic, un experiment, prin care încercăm să aflăm care este „Rețeta succesului” (dacă există într-adevăr una). Pe scurt, ne oferim șansa să învățăm și să creștem cu ajutorul vostru, a talentului și a pasiunii voastre.
Suntem un grup de persoane pasionate de a scrie și a citi literatură de calitate. Doar că, în ultima vreme, calitatea a devenit ceva parcă prea subiectiv și relativ. Așadar, ne-am gândit să descoperim, cu ajutorul vostru, ce anume atrage într-o scriitură, la o carte. Să scriem pentru voi, în stiluri diferite, oferindu-vă șansa să descoperiți frumusețea cuvântului.

Așadar, vă invit să mă urmăriți și acolo, alături de mulți oameni talentați Pe majoritatea îi cunoașteți deja, veți fi chiar surprinși. Iar dacă vreți să vă alăturați proiectului nostru, sunteți bineveniți!

Sursa foto: Literatura ca utopie

11 gânduri despre „Literatura ca utopie

  1. „Cuvântul” este exprimarea gândirii, ideilor si perceptiei fiintei rational-sentimentale, o caracteristica specifica omului, „homo sapiens sapiens”. Prin „Cuvânt” omul transmite si receptioneaza simboluri, mesaje si informatii scrise, sau orale, într-o comunicare perpetua, globala, evolutiva, în limbaje, pe lungimi de unda si pe frecvente infinite, atemporale. Odata cu dezvoltarea tehnologiei informaticii, literatura si cultura autentica, în general, au suferit mari pierderi sub influentele nonvalorilor comerciale, competitive occidentale în care totul este cotat, evaluat si comercializat, într-o competitie haotica în care „Cuvântul Adevarat” este batjocorit si ignorat de multimile angrenate de acest cerc vicios al competitiilor si goanei prin „desertul virtual” relativ, efemer, înselator. otravitor si mortal pentru Sufletele infantile inocente…
    Mult succes si o seara superba, draga Mona

    Apreciat de 1 persoană

  2. M-a bucurat inițiativa blogului colectiv, pentru care vă felicit!
    Iar acum, o opinie cu privire la întrebările de la începutul textului.
    Normal să dorim să înțelegem ce anume face ca o carte să fie bună. Dar nu cumva ne lovim de subiectivismul fiecărui cititor? Știu, o carte bună este aceea care respectă regulile acelea și acelea, care… etc. Dar până la urmă, o carte bună este aceea care place acelor cititori cu o anumită cultură, deținători ai unui bagaj substanțial de cunoștințe și în plus, admiratori și consumatori ai acestei arte, a scrisului, în proză sau nu.
    Acum ar veni rândul întrebării “de ce o carte place unuia iar altuia nu?”. Păi aici este mai simplu, dar tot legat de subiectivismul, dar și de preferințele individuale. Păi mie, îmi place stilul “Mona”, dar nu cel “Adriana” să zicem. De ce? Pentru că stilul “Mona” este asemănător cu modelul meu de gândire, iar subiectele abordate sunt în rezonanță cu cele către care se îndreaptă cu precădere si mintea mea. Asta considerând că este vorba de cărți bune, în accepțiunea termenului descris de mine mai sus, dar nu numai. Ne putem lega aici și de nivelul de înțelegere, de percepție al fiecăruia. Sau, de nivelul de conștiință la care a ajuns cititorul (mă gândesc aici la diferența între un maestru inițiatic și învățăcelul ce abia face primii pași).
    Subiectul se poate dezvolta în câteva tomuri, zic eu, dar este inevitabil să nu ne conexăm de subiectivismul fiecăruia. Iar apoi, să nu uităm că suntem diferiți. Din fericire? Probabil că da, pentru că dacă toți am fi identici, nu ar apărea diferențele de idei, care duc spre evoluție.

    Apreciază

    1. Mulțumesc foarte mult pentru feedback!
      Da, așa este, ține foarte mult de cultură, de cunoștințe, de momentul în care citești o carte și în primul rând de subiectivism.
      Acest blog/proiect a pornit inițial de la aceste întrebări, în sensul că ne-am lovit de nișe lucruri pe care nu le puteam înțelege și am început să le dezbatem. Și o idee îndrăzneață (utopică?) a apărut. Să scriem mai mulți, pe aceeași temă, în stilul nostru.
      Prin asta nu urmărim să ne comparăm sau clasificăm, ci mai degrabă să ne păstrăm convingerea că fiecare are publicul său, că o anumită abordare nu este greșită, să oferim cititorilor ocazia de a descoperi abordări altfel. Și nu în ultimul rând, din contră, cel mai important, să creștem și să învățăm cu ajutorul vostru, a celor care ne citiți.
      Îți mulțumesc, din nou, pentru cuvintele tale!
      P.S. Dacă vrei să ni te alături, te primim cu cel mai mare drag!

      Apreciază

      1. Cred că ai dreptate, fiecare scriitor își are proprii săi cititori, totul legat de o ecuație cu foarte mulți parametri. Și consider că nici un scriitor nu poate cuceri toți cititorii. Am scris cândva despre un fel de teorie a cercurilor, în legătură cu blogurile (dar se poate extinde). Cercurile pot să nu se atingă, se pot atinge sau se pot intersecta, pot fi incluse unul în altul. Fiecare cerc reprezintă publicul unui anumit gen de blog, funcție de tematica sau modul în care se scrie pe acel blog. Nu cred că există blog care să poată avea cititori din toate aceste cercuri.

        În ce privește intrarea mea în cerc… Nu sunt suficient de bine pregătit în arta aceasta și nici nu am talentul vostru în ale scrierii, așa că este mai bine să rămân doar cititor. Dar îți mulțumesc pentru invitație!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s