O lume cu fața la perete, poveste SF
Era o lume ca oricare alta. Oameni de diferite forme și mărimi, colorați și pestriți. Fiecare își țineau de mână copiii și în spate nevasta, iar viața lor curgea lin, fără peripeții. Orașul și-l construiseră singuri. Legenda spune că din apele care-l înconjurau , au apărut la un moment dat un cuplu. Un el și o ea născuți din spuma mării. Când și-au umplut prima oară plămânii, făcuți din resturi de coral, cu aer, țipătul lor unit, a trezit pământul la viață. Și sute de vietăți s-au dezmorțit și au început să mișune, dând suflu și lacrimi țărânei.
Trecură ani, milioane, mii, nimeni nu poate ști. Nimeni nu a ținut socoteala vreodată. Deveniseră o lume ca oricare alta, doar că ascunsă timpului și ochilor străini. Locuiau toți împreună. L-ai putea numi un mic oraș. De fapt era o comunitate strânsă, care nu avea secrete nici ascunzișuri. Își trasaseră cu un…
Vezi articolul original 601 cuvinte mai mult
O carte nescrisă 
Frumoasă utopia ta!☺
ApreciazăApreciază