Visul unei nopți de iarnă

Ați simțit vreodată că plutiți? Că atunci când vă așezați pe pat parcă v-ați înveli cu aripi? Așa eram eu. M-am lăsat pradă doar senzației și am închis ochii. Nunta mea se terminase. Noaptea mult visată abia se încheiase. Voiam doar să dorm și să visez. Proaspătul meu soț stătea lângă mine și îi puteam vedea pieptul cum i se ridică regulat. Era liniștit. Împăcat. La fel eram și eu. Nu îmi puteam șterge zâmbetul de pe față.

Am privit pe fereastră, parcă dorindu-mi să îmi proiectez în amintire acea imagine. Să îmi ofer o senzație în plus. Și atunci l-am zărit. Un pâlc de brazi înveliți în zăpadă mi-au devenit martori și certitudine….și pleoapele mi s-au îngreunat…

O privire a fost suficientă să știu că îmi doresc să fiu a lui. Și după multe astfel de alunecări în ochii celuilalt, amestecându-ne culorile, ne-am hotărât să ne unim destinele. A fost o decizie rapidă. Eram doar de o lună împreună, dar știam că viața noastră exact asta este: a noastră. Și fără nicio ezitare am început planurile de nuntă.

Ce înseamnă o nuntă?

Nunta pentru mine a însemnat mereu o senzație. Indiferent că ești în poziția de a-ți uni destinele sau ești invitat, trebuie să rămâi cu o senzație după ce evenimentul se termină. Iar acel sentiment îți va tatua sufletul și nu te va părăsi niciodată.

Poate a fost fetița care se imagina Crăiasa Zăpezii. Ori poate a fost amintirea lacrimilor înghețate pe un obraz roșu de la atâta râs, după o partidă de bulgăreală. Sau a fost doar asocierea cu impecabilul, cu albul perfect. Nu pot spune cu certitudine. Ce pot spune, e că o nuntă iarna mi se potrivea mănușă. Și când acest gând prinde viață nimic nu-l mai încetinește.

O nuntă iarna…unde ar fi mai potrivit să se petreacă, dacă nu la munte?

Muntele se transformă în alb, muntele e cel care îți demonstrează că se poate. Cel puțin, așa am simțit atunci. Născută și crescută în creierii munților, îmi doream ca ziua ce avea să devină cea mai importantă din viața mea să își pună tot acolo rădăcinile. Iar Poiana Brașov s-a dovedit a fi alegerea perfectă.

Și visul meu a prins contur o dată cu găsirea locației. Și deja puteam anticipa totul, în cel mai mic detaliu. Senzații, din nou senzații… Simțeam că pășesc pe un drum plin de necunoscute. Singurul reper fiind un semn mare pe care scria: salon nunți Brașov. Știam că acolo trebuia să ajung. Și, credeți-mă că am făcut totul pentru a reuși! Am trecut peste întrebări de genul: de ce nu acasă? Ce vei face cu invitații? Și multe altele, care ar putea umbri o zi perfectă.

Însă, lucrurile sunt mai simple decât par. Persoanele care vor să îți fie alături, vor veni după tine și la capătul lumii. Să creezi o nuntă de neuitat înseamnă să oferi momente și zâmbete, la sfârșit fiecare să rămână cu senzația de: a fost minunat.

Am preferat să nu ne împiedicăm la fiecare pas și să ne lăsăm purtați de moment. Locația aleasă, Hotel Royal, ne-a oferit răspunsuri la multe întrebări și am avut șansa să ne trăim momentul fără griji. Reușisem să punem la punct toate detaliile. Am rezervat din timp camere pentru invitați și o cazare în Poiana Brașov este mană cerească pentru oricine, vă asigur! Astfel lumea a început să vină și emoțiile noastre creșteau.

Însă, mă voi repeta. În dimineața nunții nu îmi mai păsa de nimic. M-am lăsat doar pradă fericirii. Totul era aranjat. Mi-am dorit mese cu un număr de maxim zece persoane. Pentru a fi destul loc pentru fiecare. Și pentru farfurii,dar și pentru scaune. Lumea să se simtă în largul ei. Am discutat și ne-am bucurat să aflăm că ringul de dans este ușor de văzut, indiferent în ce zonă ești așezat. Și că servirea va fi impecabilă. Suficient personal pentru a satisface pe toată lumea. Iar dacă apar situații neprevăzute – și întotdeauna apar – să fie cineva prezent care să ne poată ajuta.

Am avut parte de toate acestea și visul nostru a putut începe alături de oameni dragi. Mulți s-au bucurat nespus de locurile de joacă special amenajate pentru copii, chiar dacă afară nu era o temperatură piretenoasă cu cei mici, a fost incredibil de bine venită posibilitatea de a beneficia de o astfel de zonă, iar dacă totuși, dacă le înghețau năsucurile se puteau bucura de spațiul special creat pentru ei din interior. Pas cu pas ne-am clădit visul. Și chiar am trăit un vis!

Visul unei nopți de iarnă!

Mi-am deschis ochii cu greu. Ceva nu mă lăsa să adorm. Am privit din nou brazii și am înțeles. Își făcuse culcuș în sufletul meu senzația de bine. Verdele acela etern, ascuzându-și prospețimea sub albul zăpezii, dar niciun moment renunțând la ea, mi-a scris jurământul și certitudinea în inimă.

Aceasta a fost nunta perfectă…

Sunt obosită și aș vrea să dorm. Sau poate că am adormit deja. Însă fie că e un vis sau nu, știu că senzația de impecabil, de alb, de iarnă, nu o voi pierde niciodată. Voi, cei prezenți, martori ai realității sau a visului cu ce senzație ați rămas? Vă contopiți și voi cu verdele etern? Sau ați rămas încântați de peisaj? Sau de noi ca miri? Ori, e simplu și v-a rămas doar cea de certitudine că nunta perfectă există? Voi afla poate mâine. Acum e cazul să mă învelesc cu aripi și să dorm…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția aniversară de 10 ani.

Sursa foto: hotel-royal.ro

Royal
Sponsor

13 gânduri despre „Visul unei nopți de iarnă

    1. Da, și eu. 🙂 Eu am avut-o iarna și nu regret nicio clipă. Zăpada a oferit o magie în plus momentului, pentru mine. Poate și pentru faptul că o ador de când mă știu 🙂
      Mulțumesc Anca pentru vizită și pentru semnul lăsat aici. O zi minunată să ai!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s