Un altfel de scenariu

Scenariul unui dimineți perfecte se scrie ușor. Acțiunea se desfășoară repede și ziua își intră în drepturi. Dar perfectul se rătăcește printre rânduri de foarte multe ori. De aceea, indiferent de calitatea scriiturii, regizorul are un rol important. Astăzi acest rol vă aparține. Deoarece sunt lucruri care nu se povestesc, se simt. Sunt povești care nu se scriu, se trăiesc. Și sunt momente care nu se pot doar citi, ci trebuie gustate. Iar acesta e unul dintre ele. Luați-vă imaginația cu voi, relaxați-vă și pornind de la scenariul meu, desenați-vă dimineața perfectă.

FADE IN
INT. BUCĂTĂRIA MEA – (DIMINEAȚA) – CADRU LARG

Este încă întuneric afară. Lumina aprinsă dă senzația de intimitate. Este o bucătărie obișnuită. Peretele din partea dreaptă este ocupat cu mobilierul și cu electrocasnicele, iar în partea stângă se află o masă cu patru scaune. Privind în față, se observă ușa de la balcon. Prin geamul ei se vede blocul vecin, cu geamuri luminate răzleț.

CAMERA SE DEPĂRTEAZĂ până ce în imagine apar eu. Sunt încă în pijamale și cu ochii mijiți de somn. Îmi umplu o cană cu cafea fierbinte și pentru câteva secunde mă las mângâiată de aroma ei. Rezemată de blatul de bucătărie savurez în liniște primele înghițituri.

Pentru moment acțiunea se desfășoară calm, pe acordurile unei piese vesele, de înviorare. Pun tigaia pe plită și sparg cu grijă ouăle în ea. Mă privesc drept în față, parcă ar fi bucăți de soare care stau la plajă. Uleiul sfârâie de încântare în jurul lor. Încep să pregătesc masa, așezând farfuriile, tacâmurile și paharele.

IMAGINEA SE MUTĂ pe ceasul de perete. Este ora șapte fix. Muzica se schimbă, ritmul devenind alert, uneori cu note de dramatism. În scenă apare soțul meu, cu un copil în brațe și unul de mână. Urme de pastă de dinți se observă pe bluzițele cu Tom și Jerry. Lipăitul tălpilor mici pe gresia de pe jos desenează zâmbete pe fețele noastre și razele de soare aleg să își facă simțită prezența.

Fiecare își ocupă locul stabilit, iar fundalul sonor este înlocuit de micii clopoței gălăgioși.

Vreau pâine!

Mi-e foame! Mi-e somn!

Azi nu vreau la grădi!

E al meu! Nu ți-l dau! Maaaamiii! Taaaatiiii!

Vreau suc! De portocale! De mere! De morcovi! De… de toate!

PANORAMIC ÎN PARTEA OPUSĂ. Se face prim plan pe fața mea. Ochii mei îi privesc cu dragoste împletită cu fulgere care strigă: Mai încet! Aveți răbdare!

Mă întorc spre obiectul salvator. Este vorba despre cel mai nou model de storcător Hurom – Hurom HA-I One Stop – și nu mă pot abține să nu îl mângâi ușor. Mereu îmi sare în ajutor.

Actorul principal

CAMERA FACE TURUL blatului de bucătărie, unde toate dispozitivele sunt aliniate, așteptându-și rândul. Este suficient cât să realizezi că designul storcătorului definește ergonomia. Pe lângă faptul că este vertical, cuva de recuperare se pune direct în față, astfel se poate lua foarte ușor și fiind aliniată cu aparatul se economisește mult spațiu.

CADRUL SE MICȘOREAZĂ și toată atenția se îndreaptă spre aparatul salvator. Dialogurile devin doar sunete de fundal, eu alegând să mă delectez pentru câteva minute cu prepararea unor sucuri sănătoase, perfect omogenizate, care aveau să păstreze culoarea și gustul ingredientelor din care aveau să fie stoarse.

Așez cu grijă bucățile de fructe și legume în gura mare de alimentare și învârt butonul de comandă rotativ. Da, acest aparat beneficiază de un sistem dual de alimentare! În cazul ales de mine, procesul de stoarcere se face singur, iar eu am astfel posibilitatea să împart în părți egale „pâinea discordiei” și să îi zâmbesc complice jumătății mele. Să șterg o mânuță cu un șervețel și să ofer pe nesimțite săruturi pe ghindele mele blonde, care nu au astâmpăr.

Ce a inspirat «Un altfel de scenariu»

INT. HUROM HA-I ONE STOP – (TOT DIMINEAȚA) – CADRU RESTRÂNS

CAMERA SE APROPIE de recipientul de alimentare și putem vedea dansul fructelor și legumelor, antrenate de setul de cuțite. Sucul proaspăt se formează sub ochii mei, eliminând o cantitate minimă de resturi. Storcătorul prin presare la rece, Hurom devine actorul principal. Având o metodă de stoarcere lentă și după cum spuneam, făcând-o prin presare la rece, nu distruge structura naturală a ingredientelor și nici nu grăbește procesul. Astfel sucul obținut păstrează integral vitaminele, mineralele și restul nutrienților. Practic, păstrează sănătatea într-un pahar.

INT. ACEEAȘI BUCĂTĂRIE – TIMPUL TRECE – CADRU LARG

CAMERA FACE TURUL bucătăriei și toate simțurile prind viață. Tabloul oferit este simplu și viu de la atâta realitate. Muzica reîncepe și imaginile se succed alert pe ritmul rutinei atât de îndrăgite. Umplu paharele cu sucul proaspăt stors și mulțumesc cui a inventat conul de scurgere, ușurându-mi încă o dată munca și în sfârșit iau loc și eu la masă alături de bucățile mele de suflet. Voci ridicate, râsete pe diferite tonalități, guri prea pline, dar care nu încetează să sporovăiască și un pahar vărsat peste albul feței de masă, întregesc imaginea unei dimineți perfecte.

IMAGINEA SE MUTĂ din nou pe ceasul de perete. Este opt fără un sfert. Copiii sunt îmbrăcați și pleacă cu tati la grădiniță. Eu rămân privind resturile unui mic dejun în familie. Pata e tot acolo, alături de multe firimituri și mici amprente de degețele lipicioase. Liniștea îmi zâmbește și ea. Mă îndrept spre frigider și scot un bol în care stăteau de cu seară niște migdale în apă. Fără grabă apelez din nou la storcătorul meu vertical cu ax melcat și presare la rece, da, dragul meu Hurom HA-I One Stop, și turnând treptat apa peste migdalele așezate deja în el (de data aceasta prin gura de alimentare clasică), îl pornesc și urmăresc cum îmi prepară un lapte de migdale 100% natural.

CAMERA SE DEPĂRTEAZĂ imortalizând un instantaneu de final. Eu savurând laptele prospăt făcut, cuprinzând cu o privire plină de drag haosul din jurul meu și neputând să îmi ascund zâmbetul care mi se creiona pe suflet…

FADE OUT

SFÂRȘIT

Da, scenariul unei dimineți perfecte se scrie ușor! Dar calitatea lui stă în mâinile regizorului. În acest caz, în zâmbetele voastre. Doar ele pot să dea viață cuvântului scris. Deoarece sunt lucruri care nu se povestesc, se simt. Sunt povești care nu se scriu, se trăiesc. Și sunt momente care nu se pot doar citi, ci trebuie gustate.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția aniversară de 10 ani.

Sursa foto: huromromania.ro

*Am ales să scriu acest articol sub formă de scenariu, ca exercițiu de imaginație și de creație. Am încercat să respect, în linii mari, regulile de redactare a acestora, pentru a fi cât mai aproape de realitate. Astfel „INT.” înseamnă interior, iar „FADE IN” și „FADE OUT” sunt formulele internaționale de început și încheiere a unui scenariu scris.

Sponsor