Undeva-cândva-nu știu cum, un Grozav și o Grozavă s-au întâlnit. El era Grozav pentru că așa se vedea, ea era Grozavă pentru că așa i s-a spus.
S-au iubit prin plimbari lungi, povești repovestite și paturi străine sau nu. Și de grozavi ce erau, s-au căsătorit rapid având o nuntă puțin amintită și repede uitată.
Anii au trecut rapid, fără prea multe grozăvii. Copii frumoși, nici proști, nici genii, nicidecum normali, cu părți din Grozav și Grozavă combinate, să spunem, într-un mod…mirabil.
Certurile lor nu erau chiar așa grozave. Când unul era nervos, celălalt tăcea. Se foloseau cuvinte precum: scuze, ai dreptate, te iubesc. Grozavul nu se mai vedea tocmai grozav dar știa că este pentru că așa îi spunea ea. Iar Grozava se vedea grozavă în ochii lui.
La 80+ de ani, erau deja banali. Cu întrebări senile în urechi și rutină repetată și de două ori pe zi, pentru a nu fi uitată. Și undeva-cândva-nu știu cum, s-au întâlnit cu un Special și o Specială. Au petrecut vreo două clipe de conversație fără ceva anume. La despărțire Speciala exclamând într-o mirare necontrolată:
“Dar voi sunteți grozavi! După atâția ani împreună nu vă cunoașteți încă? Vă mai surprindeți în banal? Este absurd! Noi doi avem o relație specială. Pe Specialul meu îl cunosc perfect. Nimic nu mi-a rămas nedescoperit! Îmi pare rău de voi!”
Și au plecat cei doi, cu mare emfază nemaiavând nimic special de adăugat.
Grozavul meu cu Grozava mea s-au privit zâmbind în iubire. Și-au luat bastonul și brațul și au pornit încet cu gândurile lor. El se simțea Grozav și ea știa ca ei sunt Grozavi. Erau curioși ce aduce mâine. Ce vor descoperi unul la altul. Va fi o zi grozavă. La o pauză de-un pas el îi șopti:
“Ar fi grozav să ne despartă moartea, nu plictiseala și cunoașterea!”
“Așa va fi! Noi nu suntem cu nimic mai speciali ca alții!”
Undeva-cândva-nu știu cum, doi bătrânei se plimbau agale pe o stradă. Erau grozavi!
Sursa foto: old couple via Pinterest
Un Grozav și o Grozavă was originally published on O Carte Nescrisa
Mamă…ce poveste, uneori mă doare sufletul că mai nimeni nu are timp să le mai citească. Frumos, frumos, sper să ajungem să trăim o viaţă cât mai lungă și decentă. Numi de bine, Mona!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! O să ajungem! Nu suntem noi mai speciali 😉 Îți doresc și ție numai bine, George!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un déjà vu genial ! Sunteti într-adevar special de …GROZAVI ! 🙂 Fiti binecuvântati atemporal voi si toti grozavii poporului român, si al tuturor natiunilor lumii !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim tare mult!
ApreciazăApreciază
Grozavă povestea despre grozavul şi grozava! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur grozav că ți-a plăcut! 😊🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
….as dori sa am parte de asa grozăvii, cand viata ne ofera atata banalitate, in rutina de zi cu zi. Ramai grozavă, speciali pot fi multi. Minunata scriere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți doresc să ai! Din câte am văzut și voi sunteți Grozavi! ❤ Și ne-am și unit destinele în același an 😊🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
….voi atat de tineri, noi atat de tomnatici. Sunt recunoscatoare, nici nu iți imaginezi cat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu asa ar trebui sa arate normalitatea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar trebui și mi-ar plăcea să cred că este! 😊
ApreciazăApreciază