Nu îmi certați condeiul!

Mi-a fost certat condeiul de atâtea ori, încât s-a strâns printre ridurile literelor și și-a ciobit curgerea.

I s-a reproșat că e prea tânăr și nu poate să spună ce alții au făcut-o deja, mult mai bine. L-au condamnat că a luat locul stetoscopului și că ar trebui să stea ascuns în buzunarul de la piept. Să își vadă de treaba lui și să nu mai încâlcească metafore puerile.

Condeiul meu s-a rușinat la început. A vrut să șteargă tot. Să își ceară scuze pentru naivitate și pentru virgulele puse greșit. S-a așezat cuminte într-un colț de masă, așteptând să i se ofilească cerneala.

Dar a venit ziua când l-am luat din nou în mână. O simplă atingere care ne-a făcut pe amândoi să tresărim. Scăldați în viață până-n gât ne-am lăsat cuprinși de panică și de renunțare. Până la acea atingere. Atunci ne-am relaxat și ne-am contopit. Am recitit și corectat și am început să netezim cuvintele cum știam noi mai bine.

Deoarece locul lui e în mâna mea și eu fără el nu mai sunt. Nu îmi certați condeiul, e încă mic și plin de vise. Însă literele lipite de el nu au fost niciodată mai pline de speranță și iubire.

Îmi iubesc condeiul, mă iubesc pe mine cu el în mână!

Sursa foto: pinterest.ro

Nu îmi certați condeiul! was originally published on O Carte Nescrisa

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s