Pulbere-n vânt

Și iată-l ajuns la patruzeci de ani. Când a trecut timpul, nu știa și nici nu a apucat să îl întrebe. Așa e el. Aleargă în jurul tău, trecând pe lângă și prin tine, dar nu s-ar opri nici măcar preț de o clipă să te asculte.

Stătea rezemat de tejgheaua unui bar uitat de Dumnezeu. Mirosea a tutun, alcool și sudoare. Berea din pahar părea un lichid galben, fără gust. Poate nici nu era bere. Poate era doar o poșircă făcută în baie de barman care se confunda cu decorul. Nu își mai sărbătorise de mulți ani ziua de naștere. Aritmetica neputinței și a singurătății nu îl interesa. Fiecare zi era la fel. Răsăritul îl saluta pe străzile pustii, iar noaptea și-o începea aplecat asupra aceleiași tejghele.

Erau puțini oameni așezați la cele câteva mese disponibile, fiecare vorbind cu regretele din paharele pe jumătate goale. Luă o înghițitură din băutura cu gust familiar, gust dulce-amărui și urme de spumă i se așezară pe buza superioară, încâlcindu-se cu firele de păr nerase de câteva zile, ori săptămâni, de parcă ar avea vreo importanță. Își trecu nepăsător limba peste. O imagine, îngălbenită de timp, i se proiectă în fața ochilor.

Împlinea șase ani. Se juca în curte cu prietenii lui, de mult timp uitați. Era fericit, fericire specifică acelei vârste. Adulți gălăgioși înconjurau mesele pline de farfurii, sticle și pahare. Nu putea înțelege ce era așa de atrăgător la o masă plină. Nu aveai loc nici să-ți rezemi coatele pe o margine, fără a exista riscul de a sparge ceva sau să te murdărești cu resturi de sos și firimituri.

La un moment dat, auzi glasul tatălui său. Nu îi plăcuse niciodată cum suna. Era puternic și răgușit, un veșnic răstit. Inima începu să îi spargă pieptul și mintea i se zbătea în încercarea de a-și aminti dacă a făcut ceva nepermis. De fapt, mai nimic nu îi era permis și era conștient că nu avea cum să scape sau unde să se ascundă.

Mai luă o înghițitură din lichidul plin de promisiuni deșarte și clipi des, încercând să-și șteargă imaginile ce i se derulau în fața ochilor. În zadar. Memoria îi derula scena, schimbând tacticoasă diapozitivele prăfuite de timp. Simți o durere în picioarele care îi atârnau de pe scaunul înalt, de bar, și cu ele transformate în plumb, se îndreptă spre cel care-l strigase.

Avea fața zgâriată de un zâmbet știrb. Parcă avea o cicatrice care îi unea urechile, umplută de limba roșie și umedă. Ochii îi erau tulburi, pierduți în aburul alcoolului savurat și a fumului de țigară.

„Uite, mă! Eu am făcut bărbat. E zdravăn ca mine. Păcat că-i prost ca mă-sa. Dar îi scot eu fumurile din cap. Ia de gustă, fii și tu în rând cu noi!”, cu o palmă, bine plasată între umeri, îl băgă cu nasul în paharul de bere din fața lui. Bău pe nerăsuflate două guri, la sfârșit abia reușind să își oprească reflexul de vomă.

„Fii atent, cum s-a umplut de spumă! Zici că-i Moș Crăciun!”

Cuvintele, amestecate cu miros de bere și acompaniate de hohote de râs, îl împroșcară cu umilință. În acea zi, o sămânță de promisiune i se sădi în suflet: eu nu voi fi ca el.

Fundul paharului era murdar de promisiuni încălcate și de regrete cu gust dulce-amărui. Nu mai voia să privească ultimul diapozitiv. Imaginea unui copil plângând, amestecându-și sarea lacrimilor cu cea a spumei de bere de pe față, nu este demnă de pus în niciun album al amintirilor.

Aruncă o privire în jur și la ceasul de pe perete. Nimeni nu-l băga în seamă, iar acele negre îl anunțară că ziua lui se încheiase. Avea patruzeci de ani și șapte minute. Pe fundal auzi cântecul celor de la Kansas, Dust in the wind.

Părăsi localul încercând să-și mențină echilibrul, dând aprobator din cap. Toate și toți suntem doar pulbere-n vânt. Și tatăl lui era de mult timp doar praf și amintire, îngropat într-o groapă mai albă decât fusese sufletul lui. Nu-și mai amintea unde…

Fragment dintr-un vis în lucru…

Sursa foto: piinterest.ro

Reclame

7 gânduri despre „Pulbere-n vânt

  1. Vezi tu, draga Mona de ce iubim Noi sufletele frumoase, dincolo de aparentele înselatoare, ascunse în simbolistica gândurilor si cuvintelor, false, copiate dinfilozofiile si traditiile stramosilor din, generatie în generatie copiate brute, neevoluate si neadaptate neactualizate la sistemul de valori contemporan ? 🙂
    Îmi place stradania ta si evolutia incredibila în cunoasterea adevarului eliberator. Felicitari si mult har si putere de munca în misiunea încredintata.
    O zi si un Weekend magic, plin de bucurii, tie si celor apropiati, draga Mona !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cu toata dragostea adevarata, absoluta, atemporala, draga Mona !
    Totul e sa ai curajul de a te aventura din „cuib”, de deschide larg aripile, aruncându-te în gol cu încredere în Tatal, si în „aripile” tinere neantrenate cu zborul ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s