Mi-am „luat” singură o leapșă

Potecuța și-a dat singură o leapșă. Drăguță cum e, nu a nominalizat pe nimeni. Că știți cum se întâmplă. Cuiva i se pare drăguță provocarea, se gândește la tine și te invită să participi. Gândul este extrem de frumos, îți place că ai fost amintită, dar dacă nu reușești să onorezi invitația te simți foarte prost și îți vine să te ascunzi printre blogurile blogosferei.

Dar cum mie îmi place și să fiu amintită și să mă înham la provocări, ce mi-am spus?

Așadar, să vedem ce pot!

Un cuvânt care mi-ar fi plăcut să fie inventat de mine: cracadil. Da, știu că nu e un cuvânt din limba română. Cred că există în rusă, dacă nu mă înșel, dar l-am zis odată din greșeală și de atunci râd cu lacrimi de fiecare dată când îmi amintesc și, bineînțeles, îl spun din nou cu voce tare. Gata! Că m-a pufnit râsul!

O carte pe care mi-aş fi dorit să fie numele meu: Greu de răspuns. Multe, foarte multe! Aleg, azi, Forsyte Saga. Mâine voi spune alt titlu și tot așa.

O poezie pe care aş fi vrut să o fi scris eu: Of! Voi spune Dacă… de Rudyard Kipling. Dar cred că mai degrabă aș vrea să o trăiesc. V-o arăt și vouă în cazul în care, prin absurd, nu o știți:

„De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, 
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate – vei fi un OM, copilul meu !”

Un film în care aş fi vrut să joc: În What dreams may come cu Robin Williams și în Mississippi Burning. Dar cel mai mult mi-ar fi plăcut să joc într-un serial. În mai multe de fapt. Multe și lungi!

O melodie pe care aş fi compus-o şi cântat-o eu… Foarte, foarte multe! Sincer. Voi numi ASTA și ASTA. Și mai ales ASTA!

Gata! Mulțumesc, Potecuță! Dacă vreți și voi să „luați” această leapșă, vă rog mult!

---

Recomandarea de azi
O poți comanda AICI

---

Sursa foto: pixabay

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărții, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.