O seară caldă de iunie

Cât să fi trecut oare de când nu am mai vizitat-o pe Doamna Mira? Uneori viața te prinde într-un iureș din care nu mai poți ieși. Te învârți pe loc, executând comenzi date de o rutină necesară și uiți să te mai oprești asupra lucrurilor și oamenilor care îți hrănesc sufletul. La fel am făcut…

Hârtia…

Acum m-am întors de la Doamna Mira. Îmi privesc camera și o perdea de lacrimi îmi învelește ochii. Sufletul încă îmi e plin de căldura salonului dumneaei. Îmi e greu să exlic cum un om, un simplu om, îți poate oferi viața prin poveste cu miros de prăjitură abia scoasă din cuptor. Azi nu voi…

Ei

Azi Facebook-ul mi-a reamintit de această fotografie. E bun și el la ceva, din când în când. Și dorul a început să doară... M-am pierdut în ochii lor calzi, care au văzut atâtea, dar s-au transformat într-o oglindă pentru sufletul meu. Le-am sărutat mâinile bătătorite, fine ca mătasea când atingerea lor îmi era mângâiere. Am…

Și mă durea

....dorul, cum doar dorul poate durea Ca lama pe tablă, ca creta pe vene, Durea adânc împroșcând vise și Iluzii hlizite spre inima mea. Ș-atunci am smuls, cu ură, o radieră din mâna unui copil cam neatent Să șterg amintirea, să rescriu dorul, să rog durerea să plece și ea. Ciudat sentiment, neputința Când stai…

Și mă durea

….dorul, cum doar dorul poate durea Ca lama pe tablă, ca creta pe vene, Durea adânc împroșcând vise și Iluzii hlizite spre inima mea. Ș-atunci am smuls, cu ură, o radieră din mâna unui copil cam neatent Să șterg amintirea, să rescriu dorul, să rog durerea să plece și ea. Ciudat sentiment, neputința Când stai…

Și mă durea was originally published on O Carte Nescrisa