Minunea mea mare cu părul bălai! Cu ochi albaștri, senini, ce cuprind Universul în cea mai caldă îmbrățișare. Copil cald și moale. Ești ca un pisc de munte ce stă maiestuos, veghind asupra tuturor. Fiecare rază de soare te atinge și îți mângâie fața, luminându-te. Calmul, înțelepciunea și răbdarea sunt lucruri sădite în tine de… Citește în continuare Întâmplările mele perfecte
Etichetă: familia perfecta
De vorbă cu fericirea #4
Aveam atâtea întrebări. Am vrut să ne pierdem în povești, astfel ținându-te cât mai mult timp, alături de mine. M-am așezat confortabil în meditație și am mâzgălit frenetic, întrebare după întrebare. Nu știu de ce, azi, mai mult ca oricând, trăiam graba și frica de lipsă de timp. Am atâtea de spus, n-am timp de… Citește în continuare De vorbă cu fericirea #4
Cărticica cu praf de vise
A fost o dată o fetiță pe nume, Eliza-Antonia. Ea trăia într-o carte de povești. Tare mai îi plăcea Elizei când copiii răsfoiau paginile cărții și zâmbeau la vederea ei. Copiii o iubeau nespus. Băiețeii adorau avemturile ei zilnice, scrise în jocul paginii cu praf de vise, iar fetițele îi iubeau chipul frumos, conturat de… Citește în continuare Cărticica cu praf de vise
Uneori îmi e greu
Uneori îmi e greu. Frumos și greu. Cu doi omuleți care depind de mine pentru toate. Mi-e dor uneori să am brațele libere măcar o zi. Mi-e dor să merg la baie fără audiență. Mi-e dor să fac o baie de o oră. Mi-e dor să mă uit nestingherită la un serial. Mi-e dor să… Citește în continuare Uneori îmi e greu
Vreau să fiu mare!
Matei era un băiețel frumos, deștept și extrem de curios. Era încă mic, într-o lume mare dar asta nu-l împiedica să fie un mic explorator. Era foarte curajos și așteapta cu nerăbdare să crească. Vroia să poată să facă multe lucruri singur. Să fie și el în sfârșit om mare! Într-o zi mămica lui îl… Citește în continuare Vreau să fiu mare!
O carte nescrisă 