Îi plăcea mirosul dimineților. Credea și simțea că aerul se simte altfel când soarele e încă pitit după plapuma de nori. Parcă viața încă moțăie și tot ceea ce respiri e început. Iar începutul are un iz aparte. De nou, de speranță, de putință. Domnul Toma știa acest lucru. Îl aflase de pe vremea când…
Păstrând vii păpădiile was originally published on O Carte Nescrisa