Azi ai plecat. Te-ai uitat la mine și dus ai fost. Nu cred că ți-ai luat privirea cu tine. Cred că mi-ai lipit-o mie de inimă și tu ți-ai luat zborul, lăsând în urmă viața asta. Era necesar să-ți lași privirea. Altfel cum ai fi putut să pleci? Dacă ai fi văzut ce a creat…
Mi-ai lăsat moștenire privirea was originally published on O Carte Nescrisa
Azi ai plecat. Te-ai uitat la mine și dus ai fost. Nu cred că ți-ai luat privirea cu tine. Cred că mi-ai lipit-o mie de inimă și tu ți-ai luat zborul, lăsând în urmă viața asta. Era necesar să-ți lași privirea. Altfel cum ai fi putut să pleci? Dacă ai fi văzut ce a creat… Citește în continuare Mi-ai lăsat moștenire privirea
Cândva am avut și eu sufletul răgușit. Urlase, fără a scoate un sunet, așa de mult, încât căpătase un glas gutural, care îmi zgâria de fiecare dată rănile, încă sângerânde. Da, cândva nu înțelegeam că eu sunt de fapt acea voce din mine. Că eu strig în disperare și că am de ales. Că și… Citește în continuare Suflet răgușit
Întâlnirea cu schilodul mi-a făcut tare bine. L-am văzut mergând pe drumul lui, încercând să nu deranjeze pe nimeni. Nu prea reușea. Își trăgea un picior după el, de parcă cineva uitase să i-l dezlege. Mâinile le ținea la piept, încovrigate, își pierduseră de tot menirea inițială. Chiar nu știu dacă vreodată le putea îndrepta… Citește în continuare Schilodul și miracolul
Capul îi era băgat între niște perne cu miros fad de naftalină. A deschis ochii storși de lacrimi și l-a privit. Era peste ea, greu, transpirat, în control. Sfredelea în ea cu toată forța, automat, gâfâind pe ritmul unui metronom. Nu mai simțea durerea. Nu mai simțea. Își băgă nasul în perna udă de lacrimi,…
Supraviețuitorii. Copila. was originally published on O Carte Nescrisa
O carte nescrisă 